HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIBERNÁRE, hibernări, s.f. Acţiunea de a hiberna şi rezultatul ei; stare de amorţeală, de viaţă latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit şi temperatura corpului scăzută; hibernaţie. ♢ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HIBERN//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele animale) A petrece iarna într-o stare latentă, asemănătoare cu somnul. /<fr. hiberner, lat. hibernare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HIBERNÁ vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].
(Dicţionar de neologisme)
HIBERNÁRE s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viaţă latentă a unor animale în timpul iernii; hibernaţie. ♢ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].
(Dicţionar de neologisme)
HIBERNÁ vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)
(Marele dicţionar de neologisme)
HIBERNÁRE s. f. 1. stare de viaţă latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernaţie. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)
(Marele dicţionar de neologisme)
HIBERNÁRE ≠ estivaţie.
(Alte dicţionare)
hiberná vb., ind. prez. 1 sg. hibernéz, 3 sg. şi pl. hiberneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hibernáre s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HIBERNARE ARTIFICIÁLĂ s. v. hibernoterapie.
(Dicţionar de sinonime)
HIBERNÁRE s. v. hibernaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIBERNÁRE, hibernări, s.f. Acţiunea de a hiberna şi rezultatul ei; stare de amorţeală, de viaţă latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit şi temperatura corpului scăzută; hibernaţie. ♢ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HIBERNÁ vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].
(Dicţionar de neologisme)
HIBERNÁRE s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viaţă latentă a unor animale în timpul iernii; hibernaţie. ♢ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].
(Dicţionar de neologisme)
HIBERNÁ vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)
(Marele dicţionar de neologisme)
HIBERNÁRE s. f. 1. stare de viaţă latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernaţie. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)
(Marele dicţionar de neologisme)
HIBERNÁRE ≠ estivaţie.
(Alte dicţionare)
hiberná vb., ind. prez. 1 sg. hibernéz, 3 sg. şi pl. hiberneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hibernáre s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HIBERNARE ARTIFICIÁLĂ s. v. hibernoterapie.
(Dicţionar de sinonime)
HIBERNÁRE s. v. hibernaţie.
(Dicţionar de sinonime)