hibridă dex - definiţie, sinonime, conjugare
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s.m., adj. 1. S.m., adj. (Organism) provenit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obţine un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucişa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIBRÍ//D1 ~dă (~zi, ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; obţinut prin hibridizare. Puieţi ~zi. 2) fig. (despre concepţii, idei, fapte etc.) Care este alcătuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybride
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIBRÍ//D2 ~zi m. Organism provenit din încrucişarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybride
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HIBRID//Á ~éz tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obţinând un hibrid cu însuşiri superioare; a încrucişa; a hibridiza. /<fr. hybrider
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucişarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].
(Dicţionar de neologisme)

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucişa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].
(Dicţionar de neologisme)

HIBRÍD, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparţine la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ♢ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucişare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcţii diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)
(Marele dicţionar de neologisme)

HIBRIDÁ vb. tr. a încrucişa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)
(Marele dicţionar de neologisme)

hibríd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibrízi; f. sg. hibrídă, pl. hibríde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridéz, 3 sg. şi pl. hibridizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HIBRÍD adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitură.
(Dicţionar de sinonime)

HIBRIDÁ vb. v. corci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hi hib hibr hibri hibrid

Cuvinte se termină cu literele: da ida rida brida ibrida