hidră dex - definiţie, sinonime, conjugare

hidră

HÍDRĂ, hidre, s.f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule şi, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un şarpe uriaş cu mai multe capete, care, tăiate, creşteau la loc. [Var.: ídră s.f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÍDR//Ă ~e f. 1) Animal nevertebrat acvatic, de talie mică, având corpul alungit şi subţire, gura înzestrată la un capăt cu tentacule, iar la capătul opus cu o suprafaţă plană cu ajutorul căreia se fixează pe diferite obiecte. 2) (în mitologia antică) Şarpe uriaş cu mai multe capete care, fiind tăiate, regenerau. [Sil. hi-dră] /<fr. hydre, lat. hydra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hídră (hídre), s.f. – Monstru marin. Ngr. ὔδρος. Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)

HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Şarpe fabulos, închipuit cu şapte capete care creşteau la loc după ce erau tăiate şi despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care creşte inevitabil. ♦ Numele unei constelaţii. 2. Animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci şi se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra].
(Dicţionar de neologisme)

HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) şarpe uriaş, închipuit cu şapte capete, care, tăiate, creşteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care creşte inevitabil. 3. animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra)
(Marele dicţionar de neologisme)

hídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. hídrei; pl. hídre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: hi hid hidr

Cuvinte se termină cu literele: ra dra idra