hidrocefalie
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s.f. Afecţiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoţită de atrofia acestuia, iar la copii şi de creşterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIDROCEFALÍE f. Stare patologică constând în acumularea excesivă a lichidului cefalorahidian în cutia craniană. [G.-D. hidrocefaliei] /<fr. hydrocéphalie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HIDROCEFALÍE s.f. Boală manifestată printr-o îngrămădire de lichid seros în membranele creierului; hidropizie encefalică. [Gen. -iei. / < fr. hydrocéphalie, cf. gr. hydor – apă, kephale – cap].
(Dicţionar de neologisme)
HIDROCEFALÍE s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie)
(Marele dicţionar de neologisme)
hidrocefalíe s. f. (sil. -dro-), art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIDROCEFALÍE f. Stare patologică constând în acumularea excesivă a lichidului cefalorahidian în cutia craniană. [G.-D. hidrocefaliei] /<fr. hydrocéphalie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
HIDROCEFALÍE s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie)
(Marele dicţionar de neologisme)
hidrocefalíe s. f. (sil. -dro-), art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)