hidroplanare

HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafaţa apei. – Din fr. hydroplaner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s.f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. h y d r o p l a n a g e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HIDROPLAN//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se deplasa sau a se coborî pe suprafaţa apei. /<fr. hydroplaner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIDROPLANÁ vb. I. intr. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafaţa apei. [< fr. hydroplaner].
(Dicţionar de neologisme)

HIDROPLANÁRE s.f. Deplasare a unui hidroavion pe apă; hidroplanaj. [< hidroplana].
(Dicţionar de neologisme)

HIDROPLANÁ vb. intr. (despre un hidroglisor sau hidroavion) a se deplasa plutind la suprafaţa apei. (< fr. hydroplaner)
(Marele dicţionar de neologisme)

hidroplaná vb., ind. prez. 3 sg. hidroplaneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hidroplanáre s. f. (sil. -dro-pla-) → planare
(Dicţionar ortografic al limbii române)