himera
[Sinonime]
HIMÉRĂ, himere, s.f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei ţesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIMÉR//Ă ~e f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
himéră (himére), s.f. – Închipuire, iluzie, fantomă. Ngr. χίμαιρα. Sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique.
(Dicţionarul etimologic român)
HIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră şi coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însuşirile a două varietăţi deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucişări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].
(Dicţionar de neologisme)
HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu şi jumătate de capră, cu aripi şi cap de pasăre de pradă şi cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi. ♢ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituţii diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. peşte holocefal cu corpul alungit şi turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinţi puţini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
(Marele dicţionar de neologisme)
himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HIMÉRĂ s. v. utopie.
(Dicţionar de sinonime)
HIMÉRĂ s. v. amăgire, iluzie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIMÉR//Ă ~e f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
HIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră şi coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însuşirile a două varietăţi deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucişări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].
(Dicţionar de neologisme)
HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu şi jumătate de capră, cu aripi şi cap de pasăre de pradă şi cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi. ♢ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituţii diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. peşte holocefal cu corpul alungit şi turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinţi puţini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
(Marele dicţionar de neologisme)
himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HIMÉRĂ s. v. utopie.
(Dicţionar de sinonime)
HIMÉRĂ s. v. amăgire, iluzie.
(Dicţionar de sinonime)