hipercorectitudine
[Sinonime]
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s.f. (Lingv.) Greşeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conştient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. – Hiper – + corectitudine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIPERCORECTITÚDIN//E ~i f. Element de limbă folosit greşit din intenţia de a da frazei un aspect mai literar. /hyper- + corectitudine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HIPERCORECTITÚDINE s.f. Greşeală de limbă datorită efortului conştient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. [< hipercorect + -itudine, după engl.. hyper-correction, fr. hypercorrection, germ. Hyperkorrektheit].
(Dicţionar de neologisme)
HIPERCORECTITÚDINE s. f. greşeală de limbă izvorâtă din necunoaşterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor şi din teama acestuia de a nu greşi, din efortul conştient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare. (după fr. hypercorrection)
(Marele dicţionar de neologisme)
hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HIPERCORECTITÚDINE s. hiperurbanism.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIPERCORECTITÚDIN//E ~i f. Element de limbă folosit greşit din intenţia de a da frazei un aspect mai literar. /hyper- + corectitudine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
HIPERCORECTITÚDINE s. f. greşeală de limbă izvorâtă din necunoaşterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor şi din teama acestuia de a nu greşi, din efortul conştient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare. (după fr. hypercorrection)
(Marele dicţionar de neologisme)
hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HIPERCORECTITÚDINE s. hiperurbanism.
(Dicţionar de sinonime)