hipersecreție
HIPERSECRÉŢIE, hipersecreţii, s.f. Secreţie exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIPERSECRÉŢIE f. Secreţie glandulară excesivă. ~ gastrică. [G.-D. hipersecreţiei; Sil. -se-cre-] /<fr. hypersécrétion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HIPERSECRÉŢIE s.f. Secreţie excesivă a unei glande. [Gen. -iei. / cf. fr. hypersécrétion].
(Dicţionar de neologisme)
HIPERSECRÉŢIE s. f. secreţie excesivă a unei glande. (< fr. hypersécrétion)
(Marele dicţionar de neologisme)
hipersecréţie s. f. → secreţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HIPERSECRÉŢIE f. Secreţie glandulară excesivă. ~ gastrică. [G.-D. hipersecreţiei; Sil. -se-cre-] /<fr. hypersécrétion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
HIPERSECRÉŢIE s. f. secreţie excesivă a unei glande. (< fr. hypersécrétion)
(Marele dicţionar de neologisme)
hipersecréţie s. f. → secreţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)