hipocratice

HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparţine hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroşat mult la capăt, cu unghia lăţită şi încovoiată. – Din fr. hippocratique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIPOCRÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de hipocratism; propriu hipocratismului. Doctrină ~că. ♢ Deget ~ deget îngroşat mult la capăt, cu unghie lăţită şi bombată. /<fr. hyppocratique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIPOCRÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la Hipocrat sau la doctrina lui. 2. (Despre degete) Îngroşat mult la capăt, cu unghia lăţită şi încovoiată. [< fr. hippocratique, cf. Hipocrat – celebru medic grec din antichitate].
(Dicţionar de neologisme)

HIPOCRÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la Hipocrat. 2. (despre degete) îngroşat la capăt. o faţă ~ă = expresie particulară a feţei muribinzilor. (< fr. hippocratique)
(Marele dicţionar de neologisme)

hipocrátic adj. m. (sil. -cra-), pl. hipocrátici; f. sg. hipocrátică, pl. hipocrátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)