hirtă dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÍRTĂ, hirte, s.f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s.f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestriţate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaş. – Tămâie + suf. -ioară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s.f. (Bot.) 1. Toporaş. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguieţe şi o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂIET//OÁRE ~óri f. Plantă erbacee cu flori galbene şi frunze acoperite cu peri moi, folosită pentru tratarea tăieturilor. /v. a tăia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOR//EÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂIETOÁRE, tăietori, s.f. Plantă erbacee cu frunze păroase de un verde-închis şi cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). – Din tăia + suf. -(ă)toare.
(Dicţionarul limbii române moderne)

hírtă s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăietoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tăietórii; pl. tăietóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂIETOÁRE s. (BOT.; Inula hirta) (reg.) floare-galbenă.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micşunea, toporaşi (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaş.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiţă, tătăişă, toporaş, violetă, viorea, zmeoaie.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaş, violetă, (rar) violă, (reg.) călţunaş, cârligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsandră, micşunea, nemţoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunţele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaş, viorică, (reg.) micşunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micşunea, tămâioară, toporaşi (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colţunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micşunea, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hi hir hirt

Cuvinte se termină cu literele: ta rta irta