HISTORIÁT, -Ă adj. (Despre litere, iniţiale, manuscrise) Ornat cu figurine cu caracter istoric. [Var. istoriat, -ă adj. / cf. fr. historié].
(Dicţionar de neologisme)
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].
(Dicţionar de neologisme)
HISTORIÁ vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)
(Marele dicţionar de neologisme)
historiá vb., ind. prez. 3 sg. historiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
historiá vb., ind. prez. 3 sg. historiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)