HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subţire, rău”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hitión (hitioánă), adj. – Slab, uscăţiv. – Der. hiteo(a)n, vition. Mag. hitvany (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
hitión adj. m. (sil. -ti-on), pl. hitióni; f. sg. hitioánă, pl. hitioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hitioní, pers. 3 sg. hitionéşte, vb. IV refl. (reg., înv.; despre vite) a slăbi, a se jigări, a se prăpădi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hitión (hitioánă), adj. – Slab, uscăţiv. – Der. hiteo(a)n, vition. Mag. hitvany (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hitioní, pers. 3 sg. hitionéşte, vb. IV refl. (reg., înv.; despre vite) a slăbi, a se jigări, a se prăpădi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)