hlipi
[Conjugare]
hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughiţuri, a se boci. Sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. Sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s.n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit).
(Dicţionarul etimologic român)
hlipí, hlipésc, vb. IV (înv.) a suspina, a se văita.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
hlipí, hlipésc, vb. IV (înv.) a suspina, a se văita.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)