hoțesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
HOŢÉSC, -EÁSCĂ, hoţeşti, adj. De hoţ. – Hoţ + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOŢÍ, hoţesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viaţă de hoţ. ♦ Tranz. A fura. – Din hoţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOŢ//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru hoţi; propriu hoţilor. /hoţ + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HOŢ//Í ~ésc rar 1. intranz. A fi hoţ. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoţie; a fura. /Din hoţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hoţésc adj. m., f. hoţeáscă; pl. m. şi f. hoţéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hoţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoţésc, imperf. 3 sg. hoţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hoţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HOŢÉSC adj. pungăşesc, şarlatanesc, (rar) potlo-găresc, (pop.) tâlhăresc. (Faptă ~ească.)
(Dicţionar de sinonime)

HOŢÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hot hote hotes

Cuvinte se termină cu literele: sc esc tesc otesc