hoțit

HOŢÍ, hoţesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viaţă de hoţ. ♦ Tranz. A fura. – Din hoţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOŢÍT s.n. (Rar) Faptul de a hoţi. – V. hoţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HOŢ//Í ~ésc rar 1. intranz. A fi hoţ. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoţie; a fura. /Din hoţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hoţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoţésc, imperf. 3 sg. hoţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hoţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hoţít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HOŢÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.
(Dicţionar de sinonime)