hodorogi dex - definiţie, sinonime, conjugare
HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, s.m., f. şi n., HODOROÁGA s.f. art. 1. S.n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mişcare. 2. S.m. şi f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S.f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare şi fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se şubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrâneţe. – Din hodorog1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HODORÓG1 interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unui obiect tare şi voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă şi neputincioasă. /v. a hodorogi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HODOROG//Í ~ésc intranz. 1) A face să se hodorogească. 2) (despre vehicule în mişcare sau obiecte în rostogolire) A produce un zgomot puternic şi supărător. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote căutând insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult şi fără rost. /Din hodorog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE HODOROG//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesivă. 2) fig. fam. (despre persoane) A-şi pierde vigoarea fizică sau/şi intelectuală; a se şubrezi; a se ramoli. /Din hodorog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hodoróg/hodorónc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hodoróg (persoană) s. m., pl. hodorógi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hodoróg (obiect) s. n., pl. hodoroáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hodorogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hodorogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hodoróg2, hodoroáge, s.n. (reg.) coş înalt şi fără fund pentru prinderea peştelui în bălţile (ochiurile) cu apă mică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HODORÓG s. v. babalâc.
(Dicţionar de sinonime)

HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlţâi.
(Dicţionar de sinonime)

HODOROGÍ vb. v. degrada, deteriora, flecări, îndruga, învechi, pălăvrăgi, ramoli, răguşi, sporovăi, strica, trăncăni, uza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hod hodo hodor hodoro

Cuvinte se termină cu literele: gi ogi rogi orogi dorogi