hodorogit dex - definiţie, sinonime, conjugare
HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare şi fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se şubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrâneţe. – Din hodorog1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HODOROGÍT, -Ă, hodorogiţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcţionează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Şubrezit, ramolit de boală sau de bătrâneţe. ♦ (Despre voce) Răguşit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HODOROG//Í ~ésc intranz. 1) A face să se hodorogească. 2) (despre vehicule în mişcare sau obiecte în rostogolire) A produce un zgomot puternic şi supărător. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote căutând insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult şi fără rost. /Din hodorog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE HODOROG//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesivă. 2) fig. fam. (despre persoane) A-şi pierde vigoarea fizică sau/şi intelectuală; a se şubrezi; a se ramoli. /Din hodorog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hodorogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hodorogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlţâi.
(Dicţionar de sinonime)

HODOROGÍ vb. v. degrada, deteriora, flecări, îndruga, învechi, pălăvrăgi, ramoli, răguşi, sporovăi, strica, trăncăni, uza.
(Dicţionar de sinonime)

HODOROGÍT adj. v. degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, învechit, ramolit, răguşit, senil, stricat, uzat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hod hodo hodor hodoro

Cuvinte se termină cu literele: it git ogit rogit orogit