hogea dex - definiţie, sinonime, conjugare

hogea

hoge hogea
HÓGE, hogi, s.m. Preot sau, p. ext., învăţător, dascăl la mahomedani. [Var.: hógea s.m.] – Din tc. hoca
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÓGEA s.m. V. hoge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÓG//E ~i m. (la musulmani) Preot sau învăţător. /<turc. hoţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hóge (hógi), s.m. – 1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Şeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a ţipa). Din aceeaşi familie fac parte hogeghean, s.m. (înv., slujbaş turc), din tc. hocegian şi hoget, s.n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.).
(Dicţionarul etimologic român)

hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii; pl. hogi, art. hógii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hóge, hógi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. drac, naiba, diavol.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ho hog hoge

Cuvinte se termină cu literele: ea gea ogea