hohotitor

HOHOTITÓR, -OÁRE, hohotitori, -oare, adj. (Despre râs sau despre plâns) Cu hohote. – Hohoti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOHOTIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care este asemănător cu un hohot. /a hohoti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hohotitór adj. m. (sil. hoi-), pl. hohotitóri; f. sg. şi pl. hohotitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)