hoinări dex - definiţie, sinonime, conjugare
HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care umblă mult şi fără ţintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. – Din hoinar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOINÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre fiinţe) Care umblă mult şi fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HOINĂR//Í ~ésc intranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult şi fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hoinár adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hoinărí vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hoinărésc, imperf. 3 sg. hoinăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hoinăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprinţar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
(Dicţionar de sinonime)

HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hoi hoin hoina hoinar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari nari inari oinari