holocen dex - definiţie, sinonime, conjugare

holocen

[Sinonime]
HOLOCÉN s.n., HOLOCÉN, -Ă, holoceni, -e, adj. 1. S.n. Ultima epocă a perioadei cuaternare; aluviu. 2. Adj. Care se referă la holocen (1). – Din fr. holocène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOLOCÉN s.n. Ultima epocă (serie) a cuaternarului; aluviu. // adj. Care aparţine acestei epoci. [Var. olocen s.n. / < fr. holocéne, cf. gr. holos – întreg, kainos – recent].
(Dicţionar de neologisme)

HOLOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) ultima epocă a cuaternarului, care se continuă până azi; aluviu; actual (II). (< fr. holocène)
(Marele dicţionar de neologisme)

holocén adj. m., pl. holocéni; f. sg. holocénă, pl. holocéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

holocén s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HOLOCÉN s. (GEOL.) aluviu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hol holo holoc holoce

Cuvinte se termină cu literele: en cen ocen locen olocen