homeostazie

HOMEOSTAZÍE, homeostazii, s.f. (Biol.) Proprietate a organismului de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele³ mediului intern; homeostază. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostasie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-şi menţine constante anumite mărimi caracteristice; homeostază. [Pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. homéostasie, cf. gr. homoios – asemănător, stasis – stare].
(Dicţionar de neologisme)

HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu. ♢ (genet.) menţinere constantă a genomului într-o populaţie. 2. tendinţă a sistemelor autoreglabile de a-şi menţine constante anumite stări sau coordonate de definiţie; homeostază. 3. echilibru natural, biologic şi ecologic, în biosferă şi ecosisteme. ♢ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie)
(Marele dicţionar de neologisme)

homeostazíe s. f. (sil. -me-o-; mf. -sta-), art. homeostazía, g.-d. art. homeostazíei; pl. homeostazíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HOMEOSTAZÍE s. (BIOL.) homeostază.
(Dicţionar de sinonime)