homo

HOMO OECONOMICUS s.m. (Liv.) Om conceput de economişti ca o fiinţă abstractă, încadrat în societate şi mânat de stimulul de a-şi satisface nevoile materiale. [< lat. homo oeconomicus].
(Dicţionar de neologisme)

HOMO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „egal”, „asemănător”. V. homeo-. [Var. omo-. / < fr. homo-, it. omo-, cf. gr. homos – egal].
(Dicţionar de neologisme)

HÓMO s.m. (Liv.) Denumire ştiinţifică a omului. [< lat. homo].
(Dicţionar de neologisme)

HOMO FABER s.m. Termen folosit de filozoful francez Bergson pentru a desemna pe omul primitiv care îşi făurea singur uneltele necesare, transformând natura pentru a o face aptă de a corespunde necesităţilor sale. [< lat. homo faber].
(Dicţionar de neologisme)

HÓMO SÁPIENS s.m. (Biol.) Individ din ordinul primatelor socotit de Linné ca tip al speciilor umane. [< lat. homo sapiens – omul inteligent].
(Dicţionar de neologisme)

HÓMO¹ s. m. denumire ştiinţifică a omului. (< lat. homo)
(Marele dicţionar de neologisme)

HOMO²- / OMO- / HOMEO- / HOMOIO- elem. „egal”, „asemănător”, „constant”. (< fr. homo-, homéo-, homoio-, cf. gr. homos, homoios)
(Marele dicţionar de neologisme)

homo s.m. invar., adj. invar. homosexual, gay. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

hómo sápiens s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)