hont dex - definiţie, sinonime, conjugare

hont

honţ hont
honţ (hónţi), s.m. – Poreclă dată saşilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunţarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenţie satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anţă „cîrpă”, cf. hanţă sau de la honţ „pungaş”, cf. hoţ, pahonţ.
(Dicţionarul etimologic român)

hont, hónturi, s.n. (reg.) roabă de transport în minele de cărbuni.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ho hon

Cuvinte se termină cu literele: nt ont