horcăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
HORCĂÍ, hórcăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu şi cu zgomot. 2. (Reg.) A sforăi. [Var.: horcăní vb. IV] – Horc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HORCĂÍT s.n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HORCĂÍ hórcăi intranz. 1) (despre muribunzi) A scoate sunete aspre, caracteristice, cauzate de mari dificultăţi în respiraţie. 2) rar A produce sunete caracteristice în timpul somnului; a sforăi. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

horcăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. hórcăie, imperf. 3 sg. horcăía
(Dicţionar ortografic al limbii române)

horcăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HORCĂÍ vb. a hârcâi, a hârâi.
(Dicţionar de sinonime)

HORCĂÍ vb. v. sforăi.
(Dicţionar de sinonime)

HORCĂÍT s. horcăială, horcăitură.
(Dicţionar de sinonime)

HORCĂÍT s. v. sforăială, sforăit, sforăi-tură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hor horc horca horcai

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait rcait orcait