hori dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÓRĂ, hore (hori), s.f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere ţărănească unde se dansează jocuri populare. ♢ Expr. A ieşi la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor şi al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. – Din bg. horo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HORÍ, horesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); p. ext. a doini. 2. Intranz. A juca hora. – Din horă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÓR//Ă ~e f. 1) mai ales art. Dans popular cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Cerc format de dansatorii care se prind de mână în acest dans. 4) Petrecere publică cu dansuri, organizată la ţară; joc. ♢ A ieşi la ~ a atinge vârsta când poţi juca la horă. 5) astr. Coroana boreală. [G.-D. horei] /<bulg. horo, ngr. horos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HOR//Í ~ésc intranz. 1) A cânta un cântec (de obicei o horă). 2) A juca hora (sau alt dans popular). /Din horă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HÓRĂ1, hore (hori), s.f. Fig. Scandal, tărăboi.
(Dicţionarul limbii române moderne)

HÓRĂ2, hore, s.f. (Înv.) Încăpere spaţioasă la curtea domnească, servind ca sală de aşteptare sau ca loc de petreceri. – Ngr. hora.
(Dicţionarul limbii române moderne)

HORÎ, horăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca.
(Dicţionarul limbii române moderne)

hóră (hóri), s.f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, şi la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuţă. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelaţie neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Puşcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. şi sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiţei); horitor, s.m. (dansator; cîntăreţ); horitură, s.f. (baza căpiţei); horişte, s.f. (loc sau sală unde se dansează).
(Dicţionarul etimologic român)

hóră s. f., g.-d. art. hórei; pl. hóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

horí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. horésc, imperf. 3 sg. horeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. horeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÓRĂ s. v. chiuit, chiuitură, doină, oraş, strigătură.
(Dicţionar de sinonime)

HORA MIRÉSEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) năşasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)
(Dicţionar de sinonime)

HORÍ vb. v. doini.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori