horitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

horitoare

horitor horitoare
HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care horeşte (1). – Hori + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

horitór s. m., pl. horitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

horitoáre s. f., g.-d. art. horitoárei; pl. horitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ho hor hori horit horito

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare