horn dex - definiţie, sinonime, conjugare

horn

[Sinonime]
HORN, hornuri, s.n. 1. Parte a coşului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (şi din porţiunea ieşită în afară prin acoperiş); p. ext. întregul coş de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei ţărăneşti prin care trece fumul în pod sau direct afară; coş (la clădiri). 3. (Alpinism) Spaţiu îngust dintre doi pereţi de stâncă paraleli şi înalţi. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereţilor circurilor glaciare. – Din ucr. horn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HORN ~uri n. pop. Construcţie deasupra vetrei care trage fumul din cuptor, canalizându-l în hogeag. /<ucr. horn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

horn (hórnuri), s.n. – 1. Parte a coşului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Trans.) Horn. – Var. hoarnă. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), cf. pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Der. hornoi (var. horloi, (h)urloi), s.n. (coş, horn; ţeavă, conductă); hornar, s.m. (coşar).
(Dicţionarul etimologic român)

HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereţilor circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn].
(Dicţionar de neologisme)

HORN s. n. 1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereţilor circurilor glaciare. 2. (alp.) spaţiu îngust dintre doi pereţi de stâncă paraleli şi înalţi. (< germ. Horn, fr. horn)
(Marele dicţionar de neologisme)

horn s. n., pf. hórnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HORN s. v. coş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho hor

Cuvinte se termină cu literele: rn orn