horst

HORST, horsturi, s.n. Regiune a scoarţei terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din germ. Horst.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HORST s.n. Regiune a scoarţei terestre mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. [Pl. -turi. / < germ. Horst, cf. gr. horst].
(Dicţionar de neologisme)

HORST s. n. regiune mai înaltă a scoarţei terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. (< germ. Horst)
(Marele dicţionar de neologisme)

horst s. n., pl. hórsturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)