hot dex - definiţie, sinonime, conjugare
HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ştrengar, şiret. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOT s.n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] – Cuv. engl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOT DOG s.m. Cârnat sau crenvurşt cald, servit cu muştar, într-o chiflă (lunguiaţă). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOŢ ~i m. 1) Persoană care fură. 2) şi adjectival fam. Fiinţă şireată şi poznaşă; viclean; şiret; şmecher. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hoţ (hóţi), s.m. – 1. Persoană care fură. – 2. Persoană ageră, isteaţă. Origine obscură, probabil expresivă. Pare a aparţine aceleiaşi rădăcini expresive haţ, cf. hăţaş, s.m. (Bucov., hoţ). Variaţia vocalică nu e rară în cazuri de interpretare expresivă, cf. hală şi hoală, hanţă şi hoarţă, handră şi hoandră, hăis şi hois, etc. Pentru identitatea formală a numelui cu interjecţia cf. cioc, dop, hop. Originea expresivă a fost indicată încă de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 294, dar nu pare să fi fost acceptată. Celelalte ipoteze sînt departe de a convingătoare: din sl. zlodĕi „malefic” (Cihac, II, 141); de la o rădăcină sl. *chop-, de unde şi rus. chopitĭ „a prinde”, cu suf. sl. -ĭcĭ, de unde *hopţ (Densusianu, GS, IV, 153); de la rădăcina sl. *hot-, cf. poftă (Scriban). De aici pare a proveni numele huţani sau huţuli, populaţie carpatică din Galiţia, care vorbeşte ruteana, dar care nu pare a fi de origine slavă. (După Rozwadowski, apud Vasmer, I, 324, acest nume ar fi got. guta „got”, transmis prin intermediul rut.; însă această ipoteză nu pare posibilă). Der. hoaţă, s.f. (femeie care fură); hoţoaică, s.f. (hoaţă; prăjină de scuturat fructele); hoţesc, adj. (de hoţi); hoţeşte, adv. (ca hoţii; pe ascuns); hoţiş, adv. (hoţeşte); hoţi, vb. (a duce viaţă de hoţ; a fura); hoţie, s.f. (furt; jaf; fraudă); hoţime, s.f. (bandă de hoţi); hoţoman, s.m. (hoţ), cu suf. expresiv -man; hoţomănie, s.f. (bandă de hoţi); hoţomănesc, adj. (de hoţi); pohoţ, s.m. (hoţ), în Mold., cu suf. po- ce indică excelenţa, cuvîntul pe care Cihac, II, 272, îl glosează prin „libertin” şi îl pune în legătură cu sl. pochotinŭ; pohoaţă, s.f. (femeie rea), pe care Pascu, Arch. Rom., VI, 231, îl pune greşit în legătură cu paţachină, prin intermediul unei forme incerte *pohoahă; pahonţ (var. pohonţ), s.m. (termen de batjocură pentru soldaţii ruşi), cuvînt pus în legătură de către Tiktin cu rus. pĕhotinec „infanterist”, şi de către Scriban cu rus. pogonecĭ „ştafetă”, cf. honţ.
(Dicţionarul etimologic român)

HOT adj. invar. (Anglicism) Fierbinte, arzător; (fig.) înflăcărat. [< engl. hot].
(Dicţionar de neologisme)

HOT DOG loc.s. (Anglicism) Pâiniţă în al cărei miez s-a pus un crenvurşt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – câine].
(Dicţionar de neologisme)

HOT-JAZZ loc.s. Stil de jaz caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic şi cu improvizaţii expresive. [< americ., fr., it. hot jazz].
(Dicţionar de neologisme)

HOT adj. inv. 1. fierbinte. ♦ ~ -jazz = stil de jaz cu sonorităţi ample, caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic, şi improvizaţii expresive. 2. (fig.) înflăcărat. (< engl. hot/jazz/)
(Marele dicţionar de neologisme)

hoţ s. m., pl. hoţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hot1, hoturi, s.n. (reg.) Bucium făcut din coajă de salcie; hurgoi, furnoi, dârlă, drâmboi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

hot2, hoturi, s.n. (reg.) Bucată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

HOT DOG s.n. Gustare constând dintr-un cârnăcior cald (crenvurşt sau frankfurter), introdus într-o baghetă de pâine despicată, condimentat cu muştar sau ketchup.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
HOŢ DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
(Dicţionar de sinonime)

HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaş, războinic, (fam.) coţcar, (arg.) manglitor, şut, şutitor, teşcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.
(Dicţionar de sinonime)

HOŢ s. v. ştrengar.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-HÓŢULUI s. v. tâlhărea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ho

Cuvinte se termină cu literele: ot