hotărnici

HOTÁRNIC, -Ă, hotarnici, -ce, adj. (Înv.) Care se referă la hotarele unei moşii. ♢ Inginer hotarnic = agronom care se ocupa cu măsurătoarea moşiilor. – Hotar + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăţi, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOTÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de hotarele unei moşii. 3) şi substantival (despre persoane) (în feudalism) Care era împuternicit de către domnie să hotărnicească o moşie. /hotar + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HOTĂRNIC//Í ~ésc tranz. rar (proprietăţi, regiuni etc.) A delimita printr-un hotar; a demarca. /Din hotarnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hotárnic adj. m., pl. hotárnici; f. sg. hotárnică, pl. hotárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hotărnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hotărniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HOTĂRNICÍ vb. v. delimita.
(Dicţionar de sinonime)

HOTĂRNICÍ vb. v. învecina, mărgini.
(Dicţionar de sinonime)