hotie

HOŢÍE, hoţii, s.f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârşită de hoţ, furt, furtişag. ♦ Fraudă. – Hoţ + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOŢÍ//E ~i f. 1) Caracter de hoţ. 2) Delict constând în însuşirea pe ascuns a bunurilor materiale străine; furt. [G.-D. hoţiei] /hoţ + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hoţíe s. f., art. hoţía, g.-d. art. hoţíei; pl. hoţíi, art. hoţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HOŢÍE s. 1. v. furt. 2. v. fraudă. 3. v. escrocherie.
(Dicţionar de sinonime)