hrănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ♢ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puţin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HRĂNÍRE, hrăniri, s.f. Acţiunea de a (se) hrăni şi rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HRĂN//Í ~ésc tranz. 1) (persoane, animale, plante) A întreţine cu hrană; a alimenta. 2) (persoane) A asigura cu cele trebuincioase existenţei; a întreţine. /<sl. hraniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hrăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hrăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HRĂNÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. întreţine.
(Dicţionar de sinonime)

HRĂNÍ vb. v. întreţine, menţine, sătura.
(Dicţionar de sinonime)

HRĂNÍRE s. v. alimentaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hr hra hran hrani hranir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire ranire