HRĂPĂRÉŢ, -EÁŢĂ, hrăpăreţi, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogăţească; lacom de avere, avid de câştig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HRĂPĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care caută prin orice mijloace să ia cât mai mult (pentru sine); lacom; rapace. /a răpi + suf. ~eţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HRĂPÁREŢ, -Ă, hrăpareţi, -e, adj. V. hrăpăreţ.
(Dicţionarul limbii române moderne)
hrăpăréţ adj. m., pl. hrăpăréţi; f. sg. hrăpăreáţă, pl. hrăpăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HRĂPĂRÉŢ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. (Un om tare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HRĂPĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care caută prin orice mijloace să ia cât mai mult (pentru sine); lacom; rapace. /a răpi + suf. ~eţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
hrăpăréţ adj. m., pl. hrăpăréţi; f. sg. hrăpăreáţă, pl. hrăpăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HRĂPĂRÉŢ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. (Un om tare ~.)
(Dicţionar de sinonime)