hrană dex - definiţie, sinonime, conjugare

hrană

[Sinonime]
HRÁNĂ, (rar) hrane, s.f. Tot ceea ce serveşte la nutriţia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ♢ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreţ, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse şi cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HRÁN//Ă f. Produs de natură vegetală, animală sau minerală ce serveşte la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistentă. ♢ ~a vacii plantă erbacee cu tulpina acoperită cu perişori, cu frunze liniare şi flori mici, ce creşte prin semănături şi serveşte drept nutreţ. [G.-D. hranei] /<sl. hrana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hránă (hráne), s.f. – 1. Aliment, mîncare. – 2. (Înv.) Profesie, meserie considerată ca sursă dătătoare de hrană. – Mr. hrană. Sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), cf. bg. hran, sb. hrana. Pl. este rar. – Der. hrănaci, adj. (înv. şi Trans., mîncău; care mănîncă mult, cu folos); hrănace, s.f. (femeie care alimentează maşina de treierat); hrăni, vb. (a alimenta, a nutri; a creşte, a întreţine; a îndopa; refl., a se sătura; înv., a ocroti), din sl. chraniti, cf. mr. hrănescu, hrănire, megl. rănes, bg. hrania, sb. hraniti şi rus. chranitĭ „a păstra” (ultimul sens al cuvîntului rom. este un împrumut literar din sl.; var. populare hărăni, arăni); nehrănit, adj. (subalimentat); hrănitor, adj. (care hrăneşte; nutritiv); hranişte, s.f. (înv., alimentare).
(Dicţionarul etimologic român)

hrána-vácii (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hránă s. f., g.-d. art. hránei; pl. hráne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HRÁNĂ s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept ~ peştilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hr hra hran

Cuvinte se termină cu literele: na ana rana