hrincă

HRÍNCĂ, hrinci, s.f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HRÍN//CĂ ~ci f. pop. Bucată dintr-un aliment, tăiată, de obicei, subţire. /<ucr. hrinka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hríncă (hrínci), s.f. – (Mold.) Bucată de mămăligă. Rut. hrinka (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822).
(Dicţionarul etimologic român)

hríncă s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
(Dicţionar ortografic al limbii române)