hronică dex - definiţie, sinonime, conjugare

hronică

[Sinonime]
CRÓNICĂ, cronici, s.f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obişnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice şi familiale; letopiseţ, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale şi culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componenţa guvernului, mişcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HRÓNIC, hronice, s.n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÓNI//CĂ -ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseţ; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viaţa unui popor; letopiseţ, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ♢ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].
(Dicţionar de neologisme)

HRÓNIC s.n. v. cronică.
(Dicţionar de neologisme)

HRÓNICĂ s.f. v. cronică.
(Dicţionar de neologisme)

crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hrónic s. n., pl. hrónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HRÓNIC s. v. cronică, letopiseţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hr hro hron hroni hronic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica onica ronica