huști

HÚSCĂ, huşti, s.f. (Reg.) Sare obţinută prin fierberea apei de izvoare sau de bălţi sărate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HUŞTI interj. 1. Cuvânt care sugerează mişcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoară repede undeva. 2. Strigăt cu care se alungă păsările de curte. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HUŞTI interj. 1) (se foloseşte pentru a reda mişcarea făcută de cineva care iese sau pleacă repede undeva). 2) (se foloseşte pentru a alunga păsările de curte). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

húscă s. f., g.-d. art. húştii; (calupuri) pl. huşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

huşti interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HUŞTI interj. ţâşti!, (pop.) smâc!
(Dicţionar de sinonime)