HUCI, huciuri, s.n. (Reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca „desiş”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HUCI1, huci, s.m. (Reg.) Unealtă de scărmănat lână; ragilă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
húci (húciuri), s.n. – Pădure mică, crîng. – Var. hîci, hîngî, higi, hugi. Sl., cf. rut. hušča „desiş”, ceh. hustý, sb., cr. gušta „tufiş” (Cihac, II, 134; DAR; Scriban). – Der. hugeac, s.n. (crîng), din rut. huščak „bălării, hăţiş” (DAR); hăciugă, s.f. (desiş de pădure), cf. rut. hadžuga (Candrea); hălăciugă, s.f. (bălării, tufişuri), cu l expresiv. Din acelaşi etimon, rut. hušča „desiş” provine „huşte” (var. huşti, hoşte, hoce), s.f. pl. (resturi de tărîţe, după prepararea borşului); iar de la această ultimă var. s-a refăcut un nou sing., huc, s.n. (Trans., Mold., resturi, reziduuri, gunoi), cf. hucărie, s.f. (bucăţele, obiecte mărunţite). Cf. Drăganu, Dacor., III, 705.
(Dicţionarul etimologic român)
huci s. n., pl. húciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HUCI s. v. crâng, darac, dărăcitor, desiş, hăţiş, scărmănătoare, stufăriş, tufăriş, tufiş.
(Dicţionar de sinonime)
MAMA-HÚCIULUI s. v. mama-pădurii.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HUCI1, huci, s.m. (Reg.) Unealtă de scărmănat lână; ragilă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionarul etimologic român)
huci s. n., pl. húciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HUCI s. v. crâng, darac, dărăcitor, desiş, hăţiş, scărmănătoare, stufăriş, tufăriş, tufiş.
(Dicţionar de sinonime)
MAMA-HÚCIULUI s. v. mama-pădurii.
(Dicţionar de sinonime)