hudiță

HÚDIŢĂ (HUDÍŢĂ), hudiţe (hudiţi), s.f. (Reg.) Ulicioară. – Hudă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÚDIŢ//Ă ~e f. pop. Ulicioară îngustă care serveşte drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~iţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

húdiţă s. f., g.-d. art. húdiţei; pl. húdiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

húdiţă, húdiţe, s.f. (reg.) 1. uliţă, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)