hudă

HÚDĂ, hude, s.f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. h a d ŭ „cale, potecuţă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÚD//Ă ~e f. reg. Drum îngust (nepavat) în interiorul unui sat sau al unui oraş; uliţă. /<sl. hadu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

húdă s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

húdă², húde, s.f. (reg.) casă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)