huiț dex - definiţie, sinonime, conjugare
HUÍ, pers. 3 huieşte, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HUIŢÁ, huíţ, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiţ (reg. „scrânciob”, puţin folosit, et. nec.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~ ; a grohăi. 2. ~ (din hu2)
(Dicţionarul etimologic român)

huí vb., ind. prez. 3 sg. huiéşte, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. huiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

huiţá vb. (sil. hu-i-), ind. prez. 3 sg. huíţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

huí2, huiésc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

huít s.n. (reg.) scrânciob, huţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HUÍ vb. v. răsuna.
(Dicţionar de sinonime)

HUÍŢ s. v. dulap, leagăn, scrânciob.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hu hui

Cuvinte se termină cu literele: it uit