HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări şi cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HUIDU//Í ~iésc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături şi strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
huiduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. huiduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. şi Bucov.) a tiohăi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A huidui ≠ a aclama
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HUIDU//Í ~iésc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături şi strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. şi Bucov.) a tiohăi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A huidui ≠ a aclama
(Dicţionar de antonime)