huluit

HULUÍ, pers. 3 húluie, vb. IV. V. hurui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HULUÍT, -Ă, huluiţi, -te, adj. V. huruit².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

huluí, pers. 3 sg. huluiéşte, vb. IV refl. (reg.) a se dărâma, a se nărui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: hu hul hulu hului

Cuvinte se termină cu literele: it uit luit uluit