humă dex - definiţie, sinonime, conjugare

humă

[Sinonime]
HÚMĂ, hume, s.f. Numele popular al argilei întrebuinţate la spoitul caselor. – Din bg. huma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÚM//Ă ~e f. pop. Rocă argiloasă folosită la spoitul caselor şi în industrie. /<bulg. huma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

húmă (húme), s.f. – Argilă întrebuinţată la spoitul caselor. Ngr. χῶμα (Miklosich, Vokal., III, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate în parte prin intermediul bg. huma (DAR; Candrea), deşi această ipoteză nu este necesară, şi nici cu totul convingătoare (după Conev 42, cuvîntul rom. ar proveni din bg. glina, ceea ce nu este posibil). Cf. mr. umă, pe care Puşcariu 1793 îl derivă direct din lat. humus, megl. umă care, după Capidan 314, provine din bg. – Der. humos, adj. (argilos; lipicios); humărie, s.f. (teren argilos, loc de unde se scoate humă); humui, vb. (a spoi cu humă); humoaie, s.f. (Mold., humă de spoit); humu(l)tui, vb. (a transplanta răsaduri).
(Dicţionarul etimologic român)

húmă s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl. húme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÚMĂ s. v. argilă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hu hum

Cuvinte se termină cu literele: ma uma