humus dex - definiţie, sinonime, conjugare

humus

HÚMUS s.n. Amestec de substanţe organice amorfe aflat în sol, care îi condiţionează fertilitatea şi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acţiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÚMUS ~uri n. Amestec de substanţe organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal şi animal, care asigură fertilitatea acestuia. Sol bogat în ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HÚMUS s.n. Amestec de substanţe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus].
(Dicţionar de neologisme)

HÚMUS s. n. amestec de substanţe organice provenind din descompunerea parţială, de către microorganismele din sol, a resturilor vegetale şi animale. (< fr., lat. humus, germ. Humus)
(Marele dicţionar de neologisme)

húmus s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: hu hum humu

Cuvinte se termină cu literele: us mus umus