HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. şi refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hurducăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HURDUCĂÍ vb. v. zgâlţâi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hurducăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HURDUCĂÍ vb. v. zgâlţâi.
(Dicţionar de sinonime)