HÚRTĂ s.f. (Reg.; în loc. adv.) Cu hurta = cu grămada, cu toptanul. La hurtă = la întâmplare, fără alegere. [Var.: vúrtă s.f.] – Din ucr. hurt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÚRT//Ă f. : Cu ~a a) în cantităţi mari; cu ridicata; cu toptanul; b) toţi laolaltă; deopotrivă. /<ucr. hurt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
húrta s.f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)
húrtă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÚRT//Ă f. : Cu ~a a) în cantităţi mari; cu ridicata; cu toptanul; b) toţi laolaltă; deopotrivă. /<ucr. hurt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
húrtă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)