huruit dex - definiţie, sinonime, conjugare
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruţă, când se rostogoleşte un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HURUÍT1 s.n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – V. hurui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HURUÍT2, -Ă, huruiţi, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat. [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HURUÍ pers. 3 húruie intranz. pop. 1) (despre vehicule, motoare etc. în mişcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a durui. 2) (despre porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei; a gurui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

huruí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. húruie, imperf. 3 sg. huruiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

huruít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HURUÍ vb. 1. a durăi, a durui, a hodorogi, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.)
(Dicţionar de sinonime)

HURUÍ vb. v. dărăpăna, dărâma, nărui, prăbuşi, prăvăli, risipi, surpa.
(Dicţionar de sinonime)

HURUÍT s. v. huruitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: hu hur huru hurui

Cuvinte se termină cu literele: it uit ruit uruit