huzdup

HUZDÚP interj. (Reg.) Cuvânt care imită căderea rapidă a unui corp greu. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (şi urât). – din huzdup.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

huzdúp interj. – Redă căderea unui corp. Creaţie expresivă, cf. zdup. – Der. huzdoapă, s.f. (gol, gaură).
(Dicţionarul etimologic român)

huzdúp interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

huzdupá vb., ind. prez. 3 sg. huzdúpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HUZDUPÁ vb. v. înfuleca.
(Dicţionar de sinonime)